Mihaela BUHAICIUC - La congruența dintre câmpuri: Emoția umană și Tehnologia Un studiu analitic al operei Death and the Powers. The Robot opera de Tod Machover  / When Human Emotion meets Technology:A study of Machover’s Death and the Powers, the Robot opera

REZUMAT

În anul 2013 companiile de operă din zona Balcanilor rămân încă reticente la punerea în scenă a operelor compuse după 1930. Cu excepția unor lucrări scrise de către compatrioți regionali, opere ca Wozzeck, Lulu, Turn of the Screw, nu pot fii vizionate live pe scenele naționale. Mai mult decât atât, artiștii lirici se complac în limitele impuse de rigorile formelor vechi de expresie, care sunt fără îndoială necesare în dezvoltarea și menținerea oricărui artist. Însă, o paleta vastă de experiențe mentalo-emoționale rămâne ne-explorată artistic, și de cele mai multe ori este ignorată și neînțeleasă. Cauzele acestui comportament artistic sunt alocate unor judecăți nedrepte și anume: că nu ar exista melodie, emoție sau posibilități de comunicare în și prin opera postmodernă. Prezentul studiu oferă următoarele premise: melodia poate fi identificată și în cel mai neobișnuit design muzical al operelor de astăzi; și fluxul emoțional și comunicarea în arta cântului încă au loc prin cuvânt, elemente audio-vizuale, iar acum, prin tehnologie. Pentru a demonstra acestea am ales o singură operă, probabil cea mai recentă, dar cu siguranță cea mai inovatoare în domeniul operei secolului XXI; o capodoperă care a rămas în atenția presei încă de la premiera sa în 2010, și a cărei muzică, libret și punere în scenă ar putea ofensa gândirea tradiționalistă a unor artiști sau melomani. Este vorba despre Death and the Powers compusă de Tod Machover și realizată de către Massachusetts Institute of Technology, Media Lab în S.U.A. Acest articol susține introducerea inovației în domeniul operei ca necesitate artistică de adaptare la noile conduite de viață.

Cuvinte cheie

opera, emoția umană, Tod Machover, Death and the Powers, opera digital

...

ABSTRACT

In the year of 2013, various opera stages remain reticent to performing repertoire composed after the 1930’s. With very few exceptions of works written by local compatriots of respective regions, operas such as: Wozzeck, Lulu, The Turn of the Screw are barely or never heard in a live production. Performers themselves confine in the traditional mind and the old way of expression, which are unquestionably, vital for any artist’s professional existence. Nevertheless, a vast palette of emotional and mental experiences is missed and often, not understood. The grounds of this behavior are mainly charged to quick judgments such as: absence of melody, of emotions and difficulty in communicating with the audience in the new operatic repertoire. My study offers an assessment: that melody can be identified in the most unusual musical architecture of today’s composed opera; and that emotional delivery and communication in the singing art occur still through text, audio-visual, and now, as never before, through technology. In order to demonstrate this I have chosen one single opera, perhaps the newest, but certainly the most innovating of the 21st century, a masterpiece, that has been in the spotlight since its premiere in 2010 and whose music, libretto and performing production may seem controversial to some of the traditional-oriented performers and audiences. It is Tod Machover’s Death and the Powers, the Robot opera. The article also highlights the importance of sustaining innovation in the opera as a need to naturally adapt to the new conduct of life.

Key words

opera, human emotion, Tod Machover, technology, Death and the Powers