Oleg GARAZ - The Algorithmic Potential of Musical Thought Concepts / Potențialul algoritmic al conceptelor gândirii muzicale

ABSTRACT

The computer order of the world we live in turns out to be one that music has been waiting for about four centuries. As long as it took until it was freed from the “philological” stigma and until the establishment of the digital age. It awaited it with its entire numerical morphology, which once legitimized it as equal among the other three disciplines of the ancient quadrivium – arithmetic, geometry and astronomy. Carrying number in time as its generative principle and vital energy, music has reacted to digitization extremely “empathetically”. And the transition to the cybernetic habitat unfolded as a replica of the transfer from natural sonicity to cultural musicality. Indeed, the metaphor as well as the archetype served as the vehicle of these transitions, both as deep and equally essential meanings of the surrounding reality, but also meanings of the fictional human imagination. This is how music itself was born, a type of human thought constituted down to the smallest details from invariants, eternal “monads”, but also omniscient “nano-particles” with an unlimited term of existence. Everything that followed from the invention of (digital) sound synthesis was, in short, the equating of the invariants of music with the algorithms of the new habitat of alphanumeric virtuality.

Keywords

Invariant, archetype, algorithm, replica, simulation, digital.

...

REZUMAT

Ordinea informatică a lumii în care trăim se dovedește a fi una pe care muzica a așteptat-o de cel puțin aproximativ patru secole. Atâta cât a trecut până la eliberarea ei de stigmatul „filologic” și până la instaurarea Evului digital. L-a așteptat cu întreaga ei morfologie numerală, care cândva o legitima drept egală printre celelalte trei discipline ale cvadriviumului antic – aritmetica, geometria și astronomia. Purtând numărul în timp ca principiu generator și energie vitală, muzica a reacționat la digitalizare extrem de „empatic”. Iar trecerea înspre habitatul cybernetic s‑a desfășurat ca o replica a transferului de la sonicitatea naturală înspre muzicalitatea culturală. Drept vehicul al acestor tranziții a servit, într-adevăr, și metafora, dar și arhetipul, ambele ca sensuri profunde și esențiale în egală măsură ale realității înconjurătoare, dar și sensuri ale imaginației ficționale umane. Așa s-a născut însăși muzica, un tip de gândire umană constituit până în cele mai mici detalii din invarianți, „monade” eterne, dar și „nano-particule” omnisciente cu un termen de existență nelimitat. Tot ceea ce a urmat de la inventarea sintezei sonore (digitale), a fost rezumabil echivalarea invarianților muzicii cu algoritmii noului habitat al virtualității alfanumerice.

Cuvinte cheie

Invariant, arhetip, algoritm, replică, simulare, digital.